22 ianuarie 2009

ADAM

Cat de singur se simtea Adam? Sa-i spunem "Adam" primului om, stiintific vorbind.

Adam a avut o sclipire care l-a indepartat de animal. O chestie imploziva, ca atunci cand te trezesti dintr-un foarte adanc, pigmentat cosmar si realizezi, satisfacut, ca amorteala a disparut si procesorul iti iese din hibernare, motivat de lumina mereu geometrica a diminetilor insorite.
Ai observat ca lumina nu mai are geometrie in timpul zilei, e atotcuprinzatoare, pe cand dimineata are forme rectangulare, muchii perfecte nascute de obloane, rame, ghivece etc?

Primul om o fi fost cu adevarat singur? Sau poate ca nu? Zic "nu" pentru ca nu avea ingradiri sociale, reguli etice, pedepse, folosul comunitatii sau mai stiu eu ce.
Pacatul este obligatoriu in acest caz. Ai puterea de a incerca, de a creea si o vei face, de unul singur. Restul reprezinta uneltele.
Sa fii primul om care dezvolta imaginatie, constiinta de sine si de altii? Si totusi sa poti comunica si sa nu ai cui? Adam descoperea si inventa, probabil intr-un hohot continuu.
Cand o fi dezvoltat notiunea de a invata pe altii? Cand a sesizat ca daca nu-i invata si pe ceilalti ramane Singurul?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu