Orhan Pamuk - Ma numesc Rosu.
Tehnica si istoria artei miniaturistilor pe la sfarsitul perioadei lor, adica prin apropierea unui 1500 turcesc, odata cu inclinarea catre pictura francilor. In background cateva zile (cu un pic de accent telenovelistic) picurate intre cateva sute de pagini.
Foarte bine reprezentate fondul si forma, sau articularea hotarata sau nehotarata a lucrurilor.
Te-ai lipit de carte din titlul primului capitol prin modul in care se autointroduce actiunea si personajul.
Totul se petrece la persoana intai. Insa persoanele intai difera. Ba mai mult, nu numai persoanele sunt intai. Devin si lucrurile intai, si imaginarul mistic intai. Totul este INTAI si sustine ciudata motricitate a cartii: a nu separa, sau mai bine zis a nu identifica fiintele, si nu numai, admise prin cuvante: "cal", "padisah", "femeie", etc. Identificarea se va face prin actiune, vremuri, obiceiuri si lucruri inconjuratoare. Individual raman mereu aceleasi imagini comune, perfecte, dar neidentificabile daca sunt scoase din contextul reprezentat in pagina miniaturistului. Fapta, povestea din jurul personajelor vorbeste si astfel alatura cuvantului si un nume propriu.
E interesant cum acelasi generator al actiunii romanului reapare undeva prin treimea finala a cartii si are puterea de a da un suflu din ce in ce mai alert. Reinitierea povestii si finalitatea brusca si plauzibila, evident lipsita de fibrele lemnoase de tip bolly sau holly te lasa pe moment nemultumit. Si totusi, in cateva ore re-aranjezi povestea in minte si, cu un creier tetracameral rumegi si iti place din ce in ce mai mult.
Ce nu mi-a placut: paragrafele lungi in care de multe ori intalnesti aceleasi sinonime, aceleasi cuvinte-idei sau stari de dupa virgule. E ca si cum eu spun"am inteles" iar el continua explicatia. Imaginea bine conturata deja, e acum, oarecum, stirbita de incercarea continua a autorului de a perfectiona culoarea. In traducere sau poate chiar in original, persista o limita a surprinderii totului si simti efortul scriitorului. Simti totusi faptul ca autorul vede dintr-un Panteon. (Mai sterg din barbologia savanta scrisa mai devreme si las ca:) Actiunea, intriga politista, particularitatea sacrului asiatic, abudenta unei sexualitati care autentifica vremurile si mai ales modul in care sunt asezate bucatele pe masa iti starneste pohta de lectura.
24 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu