Gandesc ca la un moment dat ajung sa fac totul perfect. Mai mult decat atat fac totul anticipand ceea ce se va intampla. Ba si mai mult voi face totul, ca pe o joaca, ridicand fragile constructii bazat pe minimul de echilibru. Si voluntar, voi adauga doar in locurile suspecte de prabusire, cate o piesa-doua, foarte putin, pentru a fi dependente doar de-un Eol sperat a fi independent de mine, pana cand, la un moment dat, completez totul.
Alergia defineste monotonia.
26 mai 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu