Fara cuvinte acolo, lipsit de vocabular pe masura aici.
Am constatat ca lumea noastra zilnico-muzical este nesemnificativ de mica.
Vocea ei te cuprinde, te naste, te traieste ... vocea Marizei este o entitate in sine.
Te trezesti din uimire doar pentru ca aplauda cei de langa tine. Aplauzi osciland intre a nu rupe vraja si a spori galagia feed-back-ului. Modul in care se poate arata ca intelegem, ca ne place este strident, taietor ... Exista un contrast, din nefericire necesar, intre curgerea muzicii fado si ropotul dezlantuit de aplauze.
Feeling de underground cand a cantat "la rece", in mijlocul publicului. Fara microfon, fara greseala, intr-o liniste gregara a publicului.
Cica Zeul muzicii ar fi fost barbat, aaa.....un anume Apollo. Probabil un acronim alambicat de la Marisa dos Reis Nunes.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu