Femeia, prototip al omului, ramane de mii de ani in acelasi tipar, cu aceleasi calitati si aceleasi "caracteristici" care asteapta imbunatatirile pentru "productia in serie".
Judecata (si tematica existentei sale) este limitata de auto-protectie si timp. Previzibila, ancorata in real, este vesnic supusa limitelor.
Caracteristica ii este actiunea, urmata de analiza.
Conversatiile barbat - femeie se impotmolesc la capitolul argumente / justificari.
Femeia, instinctuala, pusa fata in fata cu actiunile sale sau rezultatele cuantificabile ale acestora se auto-victimizeaza. Rationamentele ei sunt de regula subiective fiind acceptabile atat timp cat exista rabdare si forta mentala in a accepta explicatiile sterile. Rabdarea, de care tine longevitatea unei relatii se realizeaza construind "o falsa libertate", lucrurile simple (imbracaminte, ornamente, alimente, etc.) reprezentand sectiuni temporale eficiente si suficiente in a-i slabi rigiditatea decizionala.
Aprecierile facute de femeie sunt de obicei relative si definesc mereu alte laturi decat cele luate inspre analiza.
Modelele sau tiparele citite, auzite sau vizionate personal sunt auto-suficiente pentru a sapa albia dorintelor si convingerilor unei femei.
Si totusi...
Probabil ca nou-nascutul, pentru a pasi in viata cu minimul decizional, trebuie sa fie produs conform unui anumit standard. De aici si imposibilitatea de a schimba tiparul femeii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu