27 iunie 2008

Dr. Ink (2)

Parce que...

Distributiv, ca orice român, pasesc agil printre resturile de pavaj, schele si piatra cubica dispusa tipator, as zice ca-s guri de pui de pasare rapitoare ce-si deschid pliscul catre cerul trecatorilor.

Caramida si mozaicurile imi scurteaza privirea. Sinagoga parasita imi incalceste itele mintii. Realizez ca nu te poti minuna de sinagoga decat daca o privesti ca pe un tot unitar. In detaliu iti pierzi viziunea. Oricum, detaliul ramane creatia celor multi. The rest is the best. Stabileste detaliul si multiplica-l la infinit folosind masina-om. Ansamblul reprezinta grija creatorului. Restaurarile se fac pe detalii, scheletul insa trebuie sa ramana unul.

Am aruncat un ochi pe un articol: un oarecare sef de ceva training-agency povesteste de tehnici de vanzari prin nu's'ce imaginate dialoguri dintre un vanzator si un client. Brrr...barbologia asta poate o tine intr-adevar la unii, dar e genul de barbologie misionara if you don't mind ... Intr-o societate in care timpul este pretios precum aerul, iar ordonarea prioritatilor e un proces care intervine din ce in ce mai des ... raspunsurile teleNOVELISTICE sunt exact ceea ce iti rontzaie mai abitir din rabdare.

(still to be continued)

18 iunie 2008

nothing compares to you

Comparatiile le facem folosind ca termeni mediul inconjurator/natura.

Cred ca e timpul sa comparam natura folosind omul.
Memoria si Istoria ne permit nelimitate sau cel putin cateva miliarde de variante pentru gasirea unei descrieri corecte. Astfel, in functie de varsta, imaginatie sau cultura poti folosi de la persoane de langa tine pana la nume despre care doar ai auzit, sau pe care le asociezi cu un produs, cu o idee sau un anumit timp. Smth. like:

  • Chukotka imi aminteste de Cehov,
  • Patrunjelul verde e proaspat ca Timpuri Noi,
  • "merinoasa" din urma turmei este leit Gigi
  • Balta Mare a Brailei are ceva in comun cu Laura A
  • negru ca "papuasul nou si guinez"

... si exemplele pot continua cu asemanari cu partile corpului uman, mai mult sau mai putin la vedere.



17 iunie 2008

Ghici Eva ce-i?

Femeia, prototip al omului, ramane de mii de ani in acelasi tipar, cu aceleasi calitati si aceleasi "caracteristici" care asteapta imbunatatirile pentru "productia in serie".


Judecata (si tematica existentei sale) este limitata de auto-protectie si timp. Previzibila, ancorata in real, este vesnic supusa limitelor.

Caracteristica ii este actiunea, urmata de analiza.

Conversatiile barbat - femeie se impotmolesc la capitolul argumente / justificari.

Femeia, instinctuala, pusa fata in fata cu actiunile sale sau rezultatele cuantificabile ale acestora se auto-victimizeaza. Rationamentele ei sunt de regula subiective fiind acceptabile atat timp cat exista rabdare si forta mentala in a accepta explicatiile sterile. Rabdarea, de care tine longevitatea unei relatii se realizeaza construind "o falsa libertate", lucrurile simple (imbracaminte, ornamente, alimente, etc.) reprezentand sectiuni temporale eficiente si suficiente in a-i slabi rigiditatea decizionala.

Aprecierile facute de femeie sunt de obicei relative si definesc mereu alte laturi decat cele luate inspre analiza.

Modelele sau tiparele citite, auzite sau vizionate personal sunt auto-suficiente pentru a sapa albia dorintelor si convingerilor unei femei.

Si totusi...

Probabil ca nou-nascutul, pentru a pasi in viata cu minimul decizional, trebuie sa fie produs conform unui anumit standard. De aici si imposibilitatea de a schimba tiparul femeii.

11 iunie 2008

Dr. Ink

Si cum ai crede ca nu ar fi fost o intamplare???


Mic dejun numai bun dupa o noapte pierduta: omleta, marar, paine prajita.


Siesta o traiesc cu firea-mi tremuranda si o tigara fumata din inertie. Ard calorii, tutun si hartie, totul multumita oxigenului care-si schimba statistico-electoral procentele in multitudinea de combinatii naucitoare ale aerului de oras.

Nu pot sa-mi imaginez ca as putea asculta vreo nota muzicala, indiferent de sursa ei, drept urmare imi trag blugii pe mine si cu tricoul imbibat de somn ma arunc pe scari. Zgomotul de fond al orasului este exact ceea ce imi trebuia.
Nu-mi pot coordona vointa inspre o tema de discutie, si nici nu as vrea sa dezvolt o conversatie. In schimb ma minunez cat de bine aud fragmente ale unor conversatii si observ - in dulcele-mi spirit critic - micile defecte ale sandalelor, fustelor sau arhitecturii urbanistice. Revelatiile mi se desfasoara in totalitate, nu apar insa ordonate alfabetic, asa ca sunt convins ca maine am sa uit jumatate din ele. Cealalta jumatate va fi sursa mea de individualiate printre "ei".

Ritmul pasilor mi se iuteste inconstient. Intregul corp vrea sa produca hormoni, transpiratie, acizi. Uzina etichetata drept "formidabila masina de baut", impinsa de energia mitocondriilor isi epureaza circuitele.
Simt instigator cum sangele mi se aduna inspre extremitatile corpului pronuntandu-se "bine si apasat".
Observatiile incep sa devina selective, deja a intervenit in procesul cognitiv forma restransa a perpetuarii speciei: sexul protejat.
Atata se mai abereaza in cartuliile romanilor din ultimii ani despre sex incat am aruncat 2 fraze si deja ai crezut ca asta o sa fie desfasurarea actiunii? Un cacat! WROOONG! Fii creativ in patu' tau!

Am inghetat in vine un pic din vointa de a nu ma uita la ceas - ca o ramasita de liceu - si atemporal, nici macar etern, ma strecor printre stradute care-si arunca priviri disPRETuitoare pe baza vecinatatii si a unor principii arhitecturale: paralelism si verticalitate. Nu-i asa ca e cel putin bizar ca niste produse diforme ale creatorului nasc la randul lor, antitetic, o geometrizare a spatiului si mediului? Daca noi si restul "inconjuratorilor" geometrizam totul inseamna ca El o fi Cubic?

(to be continued)

9 iunie 2008

principul reflexului rotulian aplicat timpului

Arunca la nestire, in gramada: regim, constrangeri, familie sau tara cretina, meteorologie, educatia, etc. Noul-nascut este insa garnisit (pachetul standard) cu cele 5 simturi plus ceva "suflare".
Gramada de mai sus incearca sa le slefuiasca inspre un "apendice", un rest evolutiv...
Animalul om intra pe scena "calibrat de la zero" si cu un nivel minim de recunoastere pentru RAU si BINE.
Nu exista nici cea mai mica sansa ca o nedreptate sa guverneze totul si nici sa se permanentizeze atata timp cat inca exista cuvantul "nastere".

Ramane imposibil de stabilit de la inceput (pana se apara si singur) de partea cui va fi "noul om".

3 iunie 2008

Raspunsurile de recuzita sau "Intoarcerea lui resurrection n'shpe"

Cuvantul NU inca mai exista in limba romana. Use it!

Ma enerveaza sa spun de zece ori ca o anumita situatie creeaza incomoditate. Mai ales cand raspunsul primit e sub forma de hlinzeala, sau fraze lungi - baliverne pe o tema fara legatura cu subiectul discutiei.
Si daca totusi apare un raspuns viabil . . . si, odata cu trecerea termenului - limita afli cu stupoare ca nu s-a facut nimic . . . iti vine sa dai cu "romanul frate cu codrul" de pamant !

Rashômon

"Rashômon" de dl. Kurosawa Akiro
1950
alb-negru

Daca in 1950 se putea face asa ceva de ce aveam atatia penibili in cinematografia actuala ? Ce dracu' studiaza ?

O problema si patru variante de rezolvare.
Simboluri.
Nici nu mai conteaza raspunsul corect ... Calea pana la el e desteapta.
E "altfel": nu te poti agata decat de imagine, miscare, expresia fetei si natura.
Expresivitatea fetei este parca din teatrul cu masti (se schimba varianta de rezolvare a enigmei, se schimba masca), dialogul pare surd pentru o urechea europeana. Ca sunet retii probabil Bolero-ul, dementul ras dispretuitor si ploaia.

E a doua oara cand gasesc o trecere de la plans la ras atat de reusita.

O sa fac o asociere idioata...da' tre' s-o zic: prima alunecare dinspre plans spre ras o gasesc intr-un desen animat (scena in care Bugs B. pica din ghearele vulturului in desert, direct printr-un schelet ).

Din punct de vedere psihologic : Efectul Rashomon - http://www.soci.ubc.ca/fileadmin/template/main/images/departments/soci/faculty/roth/RashomonEffect.pdf

2 iunie 2008

night divides the day


vis de ibric - 1 minut:
Demult, probabil pe la inceput de liceu, "nebanuind" cararile, dormeam .
Ma gasesc intr-o antecamera. Dincolo de usa deschisa, foarte preocupata, pe marginea patului era do'n'soara .
Descopar ca se imbraca in alb. Netransparent! Observ, mut, ca are o dieta sanatoasa de citrice, mai iegzact de portocale. Sunt decojite. De ea, sau de altcineva. Poftim ?? De cine?? Dar probabil ca au cumparat impreuna portocalele. Aproape, stand cu spatele la mine, savura ganditoare portocale.



Restul e ca m-am trezit, razand. Vazusem Moartea mancand portocale.



Nu-mi amintesc sa ma fi visat vreodata dormind ...